Amplasata in vatra localitatii Brebu, in apropierea râului Doftana, biserica mânastirii este construita pe un plan triconic, cu o turla pe naos si alte doua mai mici pe pronaos, zidurile având grosimea de doi metrii.
Singurele elemente decorative sunt doua registre de firide si un brâu de piatra in partea superioara, cât si incadramentele usilor si ferestrelor, acestea fiind realizate de maestrul Lupu, in care se reproduc modele ale goticului târziu moldovenesc. Decoratiunea interioara este de secol Xix (1843) cu refacerea picturii tâmplei si altarului, opera celebrului Sava Hentia, intre anii 1901-1902. Cercetatorii afirma ca la 1650 erau terminate lucrarile mânastirii. Este un lucru cert ca aceasta mânastire, cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail, Gavriil, Azrael si Rafail, era functionala la 1641.
La sfârsitul domniei lui Matei Basarab, lucrarile la finisaje, precum si pictura bisericii nu erau gata. Constantin Brâncoveanu gaseste sfântul locas intr-o stare jalnica. Prin doua acte datate 24 februarie 1689 si 2 iulie 1690, reconfirma vechile privilegii ale mânastririi si scuteste de dari 52 de localnici pentru a ajuta la terminarea lucrarilor de finisare si executare a picturii murale.
Grigore al Ii-lea Ghica, printr-un act din 8 mai 1752, trece administrarea mânastririi din mânile urmasilor lui Constantin Brâncoveanu in cea a Eforiei Spitalului Pantelimon din Bucuresti. In secolul al Xix-lea urmeaza o alta serie de calamitati care duc la refacerea bisericii.
O campanie de restaurare si reconditionare a ansamblului arhitectonic are loc intre anii 1955-1960, refacându-se turlele de piatra si darâmându-se ce a mai ramas din chiliile mai noi.
Cu aceasta ocazie biserica este inchisa pentru slujbe si impreuna cu tot complexul este transformata in muzeu de istorie si arta medievala. |
