In anii 1827-1828, Camera aulica a Imperiului austriac a colonizat in muntii Semenic, in general la altitudini de 800-1. 000 m, cateva sute de tarani germani care proveneau din zona Klattau din Padurea Boemiei.
Datorita locului de provenienta, ei au fost denumiti a��pemia�� (deutschbashmen), diferentiindu-se astfel de celelalte ramuri ale germanilor din Banat, precum svabii sau steierii. Initial ei au fost instalati in localitatea Sadova Veche de pe valea Timisului, unde au petrecut prima iarna din Banat.
Apoi au intemeiat localitatile Wolfsberg (garaana), Weidenthal (brebu Nou), Lindenfeld si Wolfswiese din Semenic si Caransebesu Nou, de asemenea pe valea Timisului. Wolfswiese a fost abandonata in scurt timp, iar pemii au continuat sa traiasca in celelalte cinci asezari. Numarul lor total nu a depasit niciodata 3. 000 de persoane.
Fiind infiintate de ei, aceste sate din regiunea montana aveau o populatie compacta, exclusiv germana si in mare masura izolata de comunitatile majoritar romaanesti din jur. De exemplu, Brebu Nou si Garaana formau o comuna aparte, fara mari tangente cu localitatea cea mai apropiata, comuna romaano-germana Valiug (franzdorf). Lindenfeld facea parte din comuna Buchin, dar nu avea legaturi cu satul romaanesc cel mai apropiat, Poiana. Nici Caransebesu Nou, foarte aproape de orasul Caransebes (ulterior cartier al acestuia), nici Sadova Veche, laanga centrul de comuna Slatina Timis, nu interferau aproape deloc cu acestea.
Perioada comunista a dat lovitura de gratie micilor si izolatelor asezari de pemi germani din Banat. Ele au cunoscut deportarea in Uniunea Sovietica la sfaarsitul celui de-al doilea razboi mondial si apoi discriminarile de tot felul din cauza apartenentei locuitorilor de nationalitatea germana. Ruinarea vietii lor economice, paana atunci destul de infloritoare, in ciuda mediului natural ingrat, paralel cu marele progres cunoscut in aceeasi perioada de Germania Federala si de Austria, a instaurat definitiv in mentalul locuitorilor pemi ideea emigrarii.
Ea a inceput sa fie pusa in practica in special din anii `��80 ai secolului al Xx-lea, cand Nicolae Ceausescu a deschis calea repatrierii germanilor din Romaania contra obtinerii de valuta forte, si s-a generalizat in primii ani de dupa revolutia din decembrie 1989 (1990-1991), cand practic aceasta mica populatie a disparut din Banat. I�n 2009 satul Lindenfeld este complet parasit, la Brebu Nou mai traieste un singur pem autentic, iar in celelalte localitati (in special Garaana) exista caateva zeci de persoane de aceeasi nationalitate. Practic putem spune ca istoria pemilor germani din Banat cuprinde numai intervalul 1827-1991.
Garaana si Brebu Nou au devenit localitati turistice prin achizitionarea multor case ale pemilor de catre alti locuitori din regiune, dornici de a le folosi ca locatii de vacanta. I�ntre noii proprietari ai caselor sunt insa si unele exceptii, precum germanul Gerd Ballas din Saarland. Acesta a achizitionat o casa in Brebu Nou si a folosit ocazia pentru a studia localitatea din punct de vedere istoric si etnografic. Rezultatele stradaniilor sale au fost publicate pe site-ul http://www. Brebu-nou. De, unde am gasit informatii de real interes.
I�ntre acestea se afla si lista vechilor proprietari dinainte de 1990 ai caselor din Brebu Nou, pe care ii redam si noi in ordine alfabetica. Este o incercare de a reaminti faptul istoric al existentei pemilor.
|
