S-a nãscut la 19 februarie 1876, în familia lui Nicolae Radu i a Mariei Brâncui, care se ocupau cu agricultura, prelucrarea lemnului (dulgheria) i creterea vitelor.
Marele sculptor va fi învãat la meterii satului, în primul rând de la tatãl i bunicul sau, priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, capãtã viaa.
Se sfârete din viaa la 81 ani la Paris, cu amãrãciunea în suflet ca nu i-a fost permis sã-i mai revadã mãcar o data ara.
Din cele 204 lucrãri ale sculptorului C. Brâncui, foarte puine se mai afla în arã (la Târgu-Jiu, Craiova, Buzãu i Bucureti), marea majoritate a acestora fiind rãspândite în toata lumea, în cele mai mari muzee i colecii.
Casa memorialã este amplasatã pe terenul unde s-a nãscut și a copilãrit sculptorul, dar nu este adevãrata casã în care s-a nãscut Brâncuși. Aceasta se aflã la circa 100 de metri mai jos de casa memorialã.
La moartea lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885), tatãl sculptorului, conform dreptului cutumiar, casa ar fi trebuit sã fie moștenitã de fiul sãu cel mic, Dumitru, însã, în casã rãmân soția sa, Maria (1851-1919) și fiica cea micã, Eufrosina (1884-1948), cãsãtoritã cu Gheorghe Brânzan. Dupã moartea mamei sculptorului[5], moștenitorii, printre care și sculptorul, au fãcut împãrțirea averii pãrintești. Pentru aceasta, rudele au pus într-o cãciulã bilețele cu toatã averea familiei pãrinților sculptorului, Nicolae și Maria Brâncuși. La tragerea din cãciulã, lui Constantin Brâncuși i-a revenit terenul, unde acum se aflã amplasatã casa memorialã, iar adevãrata casã în care s-a nãscut sculptorul i-a revenit surorii sale, Frâsina, care și-a luat casa și a mutat-o pe un alt teren la 100 de metri distanțã. |
