Situata la 70 de km spre nord-vest de Suceava si la 32 de km de
Radauti, intre obcinele Bucovinei, manastirea Putna este cea mai
reprezentativa ctitorie a lui Stefan cel Mare. Potrivit unei vechi
traditii folclorice, dupa fiecare batalie castigata, Stefan cel Mare ar
fi inaltat cate o biserica (fapt infirmat de realitatea istorica,
intrucat, in primii noua ani de domnie, voievodul a purtat mai multe
razboaie, dar nu a ridicat decat o singura biserica (Probota), iar
intre 1466 - 1487, perioada in care s-au dus cele mai multe si mai
importante dintre luptele sale pentru apararea tarii, Stefan cel Mare
nu a mai ctitorit decat biserica de la Ramnicu Sarat).
Letopisetul anonim al Moldovei ne informeaza ca, dupa cucerirea cetatii
Chilia, in ianuarie 1465, Stefan cel Mare a cerut mitropolitului,
episcopilor si tuturor preotilor "sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ce
I-a fost daruit lui". Analele putnene si Cronica moldo-polona
mentioneaza, alaturi de relatarea izbanzii de la Chilia, ca, la 10
iulie 1466, Stefan cel Mare a inceput zidirea manastirii Putna cu
hramul Sf.Fecioare Maria.
Cercetarile arheologice din 1955 - 1956 au tras concluzia - eronata -
ca in incinta manastirii Putna nu ar exista urme de vietuire omeneasca
anterioare constructiilor in piatra din vremea lui Stefan cel Mare,
insa unele cercetari ulterioare (1980 - 1982) au dus la constatarea ca
pe actualul teritoriu al manastirii a fost amplasata o asezare monahala
inainte de 1466. Aceasta descoperire este deosebit de importanta,
deoarece situeaza intemeierea manastirii Putna in perspectiva altei
traditii autohtone, potrivit careia o biserica noua se inalta, de
regula, pe locul uneia vechi sau in preajma acesteia. Faptul se
confirma in numeroase cazuri: manastirile Neamt, Bistrita, Moldovita,
Pingarati, Slatina, Agapia, Sucevita si altele au fost ridicate pe
locurile sau in apropierea unor schituri care le-au precedat. Un
asemenea schit este foarte posibil sa fi fost si bisericuta de lemn de
la Putna, atribuita lui Dragos-Voda si despre care traditia afirma ca
ar fi fost inaltata la Volovat (1352 - 1353) si mutata in 1468 la Putna
de catre Stefan cel Mare (in locul ei, la Volovat a fost construita o
biserica din piatra, intre 1500 si 1502). Ca aceasta bisericuta de lemn
este cu mult anterioara manastirii ridicate de Stefan cel Mare la
Putna, o atesta nu numai traditia, ci si planul ei initial, in forma de
nava dreptunghiulara, cu extremitatile est-vest poligonale, plan care a
fost reconstituit cu destula exactitate si care este specific
bisericilor moldovenesti din a doua jumatate a secolului al XIV-lea si
prima jumatate a celui de-al XV-lea.
In lipsa unor dovezi certe, s-a afirmat ca vechea biserica de la Putna
ar putea fi o ctitorie a lui Bogdan I (1359 - 1365), atribuita doar de
traditia populara legendarului Dragos, care nu este inscris in
pomelnicul de la Bistrita si nici nu este mentionat in actele interne,
sirul domnilor moldoveni incepand, potrivit acestor surse, de la
Bogdan. Trebuie tinut cont, totusi, ca traditiile si legendele opereaza
uneori astfel de substituiri: biserica episcopala de la Curtea de Arges
este atribuita lui Negru Voda (1377 - 1383), desi se stie cu
certitudine ca ea a fost ctitorita de Neagoe Basarab (1512 - 1517). In
apropierea bisericii de lemn se afla un alt locas de inchinaciune,
atribuit de traditie lui Daniil Sihastrul si considerat anterior
manastirii Putna, dar care reprezinta, de fapt, vestigiile unei
biserici rupestre cu mult mai vechi. Nu este exclusa, desigur, asezarea
temporara a binecunoscutului pustnic si prin aceste locuri, insa
documentele il atesta in primul rand la Voronet, unde se afla si
mormantul sau.< |
