Monument istoric sec. Xiii pe Lista Patrimoniului Mondial unesco
Cetatea Câlnic este unul din importantele monumente medievale din România, fiind ridicată de sașii transilvăneni la mijlocul secolului xiii. Împreună cu situl rural, Cetatea Câlnic se află pe Lista Patrimoniului Mondial unesco. Începuturile cetății sunt legate de numele Chyl de villa Kelnuk (Câlnic), un conducător local (greav sau comite) ridicat dintre sași, înnobilat de regele Ștefan al V-lea, ceea ce i-a permis ridicarea cetății, devenită reședința nobiliară. Cetatea a fost concepută, având ca nucleu un donjon de plan rectangular, folosit ca turn-locuință. În interiorul turnului se află Colecția de artă populară și medievală. Turnul donjon a fost înconjurat cu ziduri masive, ce formează o incintă ovală cu un turn de apărare spre sud și un turn al porții pe latura nordică. Sistemul de apărare era întregit de șanțul de apă care înconjura cetatea. Reședință a familiei nobile până la începutul secolului XV (când linia masculină a spiței s-a stins), pe la 1430 cetatea a fost vândută comunității privilegiate a sașilor din Câlnic. În prima jumătate a secolului XVI, aceștia au început adaptarea fortificației la noile cerințe ale tehnicilor războiului, care implicau folosirea armelor de foc, dar și al noului statut, comunitar, al construcției. S-a ridicat încă o incintă, exterioară, cu rol de baraj împotriva artileriei, și s-a fortificat turnul porții cu o barbacană, iar în curtea interioară s-a ridicat capela. În interiorul capelei se conservă fragmente de frescă de la începutul secolului XVI, iar pe latura de vest se păstrează tribuna de lemn, decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist din 1733. În curtea interioară s-au construit, de-a lungul zidurilor, cămări pentru provizii și adăposturi pentru familiile sătenilor în vremurile de restriște. Ridicarea celei de a doua incinte în sec. XVI a necesitat supraetajarea, asigurându-se astfel eficiența armelor de foc dincolo de zidul exterior. Cetatea și-a păstrat rolul de apărare până în sec. Xviii, devenind un edificiu destinat vieții comunitare. Cetatea a fost restaurată de Direcția Monumentelor Istorice din România în anii1961-1964 (proiect arhitect Ștefan Balș).
Cetatea Câlnic, împreună cu celelate monumente istorice (Casa parohială și Biserica evanghelică) constituie un ansamblu aflat din 1995 în grija Asociației Ars Transsilvaniae România, organizație culturală neguvernamentală, care dorește să-i confere ansamblului o nouă viață. Ansamblul arhitectural este Centrul Cultural Internațional, sub patronajul științific al Institutului de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca, care desfășoară o bogată activitate culturală și științifică . Proiectul de revitalizare a ansamblului de arhitectură medievală de la Câlnic exprimă o vocație și o deschidere românească spre Europa,din dorința de a oferi un viitor pentru trecut. Acad. Marius porumb |
