Manastirea Cornetu este un monument impresionant de arhitectura romaneasca, aflat pe Valea Oltului, in satul Calinesti, la poalele muntelui Cornetu. La aceasta se ajunge urmand drumul din Ramnicu Valcea spre Sibiu, dupa o distanta de 50 de kilometri.
Manastirea de pe malul drept al Oltului dateaza din secolul al Xvii-lea, fiind o ctitorie a marelui vornic Mares Bajescu, mare feudal si apropiat al Cantacuzinilor, si a sotiei sale, Maria. Alegerea locului s-a facut cu atentie caci, pe de o parte era apropiat de pamanturile sale, iar pe de alta parte, datorita pozitiei sale era ferit din calea ochilor privitorilor.
Conform pisaniei originale, sculptata in piatra de Albesti, arata ca data a terminarii lucrarilor ziua de 29 august 1666, in timpul domniei lui Radu Leon. Autorul pisaniei este un anume popa Stan din Bajesti, cel care semneaza si pisania manastirii Aninoasa, peste 11 ani.
Daniile acesteia au urmat imediat, chiar inainte de a se fi terminat lucrul la biserica. Astfel, Mares Bajescu, printr-un act din 15 martie 1666, va inzestra schitul cu satul Copaceni si muntii Sasa si Cornetu, precum si ocini in mai multe sate.
Biserica manastirii este incadrata intr-un patrat de piatra ce cuprinde anexele si chiliile. Colturile complexului prezinta turnuri si un foisor. Biserica, aflata in centru, isi pastreaza inca forma originala.
Biserica este inalta, cu ziduri foarte groase din piatra. Interiorul este compartimentat in altar, naos si pronaos. Are doua turle, una pe naos si a doua pe pronaos. Zidurile exterioare au alternanta de tencuiala si caramida aparenta. De jur imprejur se afla un brau inflorat prin vopsele.
Arhitectura bisericii este una obisnuita, prezentand un plan trilobat cu un turn-clopotnita cu opt laturi pe pronaos si turla Patocratorului cu zece laturi pe care sunt situate ferestre mici.
Zidul este din caramida asezata orizontal. Cornisa este realizata din caramida aparenta dispusa in forma de dinti de fierastrau. Soclul este proeminent fiind realizat din bolovani de munte delimitati de caramizi.
Arhitectura interiorului este una reprezentativ pentru bisericile traditionale, avand un zid intre naos si pronaos. Pictura murala din naos este realizata in tehnica fresco in secolul al Xviii-lea, iar cea din pronaos este din secolul al Xix-lea. Din nefericire nu se mai pastreaza nimic din pictura originala.
In anul 1761, in timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume Alecse capitan de Loviste pune sa se refaca pictura altarului de catre zugravii Mihai, Radu si Iordache asa cum rezulta dintr-o alta pisanie situata in coltul de sud-est al naosului.
Un moment trist al manastirii este incendiul din 1808, care distruge aproape complet biserica si chiliile, o perioada de timp viata monahala fiind intrerupta. Abia in anul 1835 noul staret Irimah pune sa se refaca cladirile si pictura murala.
In perioada anilor 1864-1949 biserica este administrata de catre Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti care, in 1885, finanteaza construirea iconostasului din lemn de stejar, un am mai tarziu fiind pictate in ulei si icoanele de lemn. Tot institutia ce patroneaza schitul in cooperare cu Directia Monumentelor refac intre anii 1923-1225 cupola turlei si altarul daramate de obuze de altilerie in timpul luptelor din anul 1916.
In anul 1898, cu ocazia saparii tunelului pe sub zidurile de incinta ale manastirii, Directia Cailor Ferate darama o parte a vechiului zid de incinta si chiliile anexe, construindu-l pe cel actual. Din incinta originala astazi mai pot fi admirate foisorul, turnul si zidurile de pe laturile de nord si est.
Cupola si o parte din altar au fost daramate in 1916-1918 si refacute intre anii 1923-1925. Ultimele renovari importante se fac in anul 1960, sub patronajul Directiei Monumentelor Istorice, cand se va restaura si pictura murala.
Manastirea Cornetu fost schit de calugari, insa, in prezent, aceasta este manastire de maici cu hramul Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul. |
