Turnul Negru este unul dintre cele patru turnuri de observație ale Cetãții Brașovului construit ca o fortificație independentã amplasatã în afara zidurilor cetãții, înaltã de peste 11 metri.
Situat la micã distanțã de Bastionul Fierarilor, pe o stâncã a dealului Warthe, Turnul Negru din Brașov domina Șcheii cu dimensiunile sale, el trebuind sã împiedice apropierea dușmanilor de zidurile orașului, care aici erau la mai puțin de 5 m de stâncã (abia în 1819 - 1820 trecerea a fost lãrgitã).
Ocupând o suprafațã de 50 mp, turnul are 11 m în înãlțime, iar zidurile sale mãsoarã la bazã 2 m grosime. Prezintã șase goluri de tragere pe fiecare fațã a sa, dispuse pe trei rânduri de atac. În interior are trei galerii etajate și, mai demult, turnul poseda un sistem de legãturã cu Cetatea printr-un pod mobil ce se lãsa pânã la Bastionul Fierarilor.
Turnul dateazã din secolul xv, fiind construit concomitent cu Turnul Alb. Totuși, prima mențiune documentarã a turnului dateazã din 1541.
Acoperișul inițial nu se mai pãstreazã, fiind distrus de trãznet, la 23 iulie 1559, și de incendiul din 1689 - care au înegrit zidurile turnului și i-a dat denumirea de azi. A mai fost distrus de trãznet în 1696, dar a fost refãcut, așa cum ne aratã o stampã din 1735.
În timpul epidemiei de ciumã din 1756, se pare cã Turnul Negru a fost folosit ultima datã ca adãpost și punct de pazã pentru paznicii cordonului sanitar din jurul orașului.
În caz de primejdie, un lanț gros de fier între stâncã și bastion oprea comunicația cu Dupãzidurile de Jos. Acoperișul, existent încã la 1796, datoritã vitregiilor timpului, a fãcut la 1827 obiectul unei cereri de restaurare, dar, întrucât nu aducea venituri orașului, cererea nu a fost aprobatã. Abia în 1900 s-a pus problema restaurãrii monumentului, efectuându-se o consolidare a zidurilor la partea lor superioarã în anul 1901. În noaptea de 3 spre 4 iulie 1991, zidul sudic al turnului s-a prãbușit dupã o ploaie torențialã. Restaurarea a avut loc însã de abia în 1996. Astãzi deține un punct muzeal. |
